The Ugly World Tour la arene

•  

Intr-o seara racoroasa de joi am plecat spre Arenele Romane sa ajung la concertul celor de la Children of Bodom. Pentru ca m-am obijnuit in ultimul timp sa nu se respecte ora de incepere si cei asteptati sa se lasa prea mult asteptati am facut greseala sa nu dau atentie orei de pe bilet si nu m-am prea grabit. Mare greseala, pentru ca am ajuns acolo destul de tarziu, pe la 20:30 cand deja cantau Ensiferum. Probabil n-am dat atentie prea mare nici trupelor din deschidere Machine Supremacy si Ensiferum neascultand cine stie ce power sau viking metal. Cand sa intru in arene imi dau seama ca intru de fapt intr-un cort mare care parca nu-si prea avea locul acolo dar temperatura din el era destul de confortabila fata de cea friguroasa de afara. Citeste articolul “The Ugly World Tour la arene”



Unde ne e “scena”?

•  
comments 7

De ceva vreme (cam multa) tot am spus ca scriem impreuna un articol despre “scena” de la noi si asta pentru ca vedem pe zi ce trece cum se degradeaza acest concept. “Scena” nu poate avea o definitie clara, dar din punctul meu/nostru de vedere e o chestie alcatuita din publicul si trupele care asculta un anume gen de muzica si de cei care se implica in sustinerea acestui fenomen. In analiza de fata o sa vorbim despre “scena” hardcore + metal. In unele momente aceste doua genuri muzicale o sa fie separate, dar la modul general vom discuta despre ambele impreuna, pentru ca de multe ori se confunda publicul de la un gen cu cel de la al doilea. Cum va veti da seama, aceasta e o parere subiectiva despre fenomen, e parerea noastra si nu ne propunem nici un moment sa fim obiectivi pentru ca nu prea se poate.

Vom imparti analiza pe trei categorii: trupele, publicul si organizatorii de concerte. Fiecare are bunele si relele sale si fiecare se completeaza una pe alta.

Trupele
Intotdeauna am avut destule trupe la noi, dar nu multe din ele au rezistat. Din multele trupe care s-au format dupa 1989, doar putine din ele au rezistat si din acestea foarte putine au avut ceva de spus. Daca la inceputul anilor ’90 a fost o explozie de formatii, cu timpul fenomenul s-a mai moderat si au fost si perioade in care ne “rugam” sa mai apara ceva trupe noi, ca ne plictisisem cu cele care existau. Citeste articolul “Unde ne e “scena”?”



Un sfert de secol de Sick Of It All

•  
comments 1

Poate nu va vine sa credeti, dar o trupa de hardcore (new york hardcore), Sick Of It All, a implinit anul acesta 25 de ani. Nu e o chestie prea usoara, mai ales daca avem in vedere ca au avut doar o singura schimbare de componenta de-a lungul timpului… Si bineinteles ca nu puteam rata ocazia sa-i vad a treia oara, chiar daca n-au venit in Bucuresti. De cum am aflat ca o sa fie concert in Sofia nici nu m-am gandit la altceva decat la faptul ca o sa ajung sa-i vad din nou. Dar nu lungesc povestea; dupa cateva peripetii prin Sofia, am ajuns seara in jur de 20:45 in sala unde se tinea concertul. Afara, pe o terasa, era foarte multa lume – sau cel putin asa mi s-a parut cand am ajuns. Am intrat in sala nerabdatori – eu si Sorin – cu gandul la berea ce urma sa ne opreasca setea, numai ca primul stop a fost la standul cu “marfa”, unde am facut un scan la toate produsele si ne-am gandit cam ce ne-am putea lua. Apoi am avut un mic soc cu berea. Aveau doar Tuborg la 0,33 si costa 3 leva (6 lei)! Am strambat putin din nas, dar ne-am obisnuit cu ideea si am desfacut primele doua beri.

Despre trupe de deschidere nu stiam nimic. Pe net, peste tot unde era scris despre concert, nu aparea nici o alta trupa, iar in Sofia am vazut pe strada la un moment dat un afis miiic pe care erau trecute doua trupe din Croatia. Dupa ce am ajuns in sala si am inceput sa ne bem berile a urcat pe scena una din trupele anuntate pe acel poster mic: Deafness By Noise. Cantau un hardcore melodic, iar vocalul s-a agitat rau pe scena, in multe ocazii avand miscari de Axl Rose. Mi s-a parut un hardcore generic, nimic iesit din comun, iar pana la urma trupa a facut publicul sa se miste cat de cat si sa intre in atmosfera. Sorin a observat – destul de bine – ca trupa incerca oarecum sa copieze Sick Of It All, dar mie mi s-a parut ca fac asta doar pe anumite piese. Nu tin minte exact cat au cantat, stiu doar ca voiam sa treaca mai repede timpul si sa ajungem la momentul important al serii. Numai ca noi ne asteptam sa mai cante o trupa inainte de Sick Of It All, dar dupa ce au coborat croatii de pe scena am vazut ca pe scena a aparut logoul new yorkezilor.

Citeste articolul “Un sfert de secol de Sick Of It All”



Kultur Shock, we come to take your jobs away!

•  

Pus pe baut si petrecut am plecat marti seara in Control pentru o alta tiganiada punk-rock la un concet cu nomazii de la Kultur Shock. Ca de obicei cand intri in localul asta inafara de afisul cu concetul de la intrare nimic nu tradeaza desfasurarea evenimentului. Ai spune ca intri acolo la fel ca in orice alta zi. Asta pana treci in zona de cantari live. Dar cand sa trecem in zona asta constatam ca usile acolo erau cam inchise desi era ora 9, ora la care era anuntat si concertul, asa ca am mai stat o vreme in zona de playlisturi alternative a barului care nu e rea deloc. Fata de alte baruri bucurestene din sfera asta a amuzicii alternative care repeta aceleasi piese pana la devalorizare si apoi pana la repulsie, Control-ul are meritul sa nu te enerveze cu aceleasi piese puse la nesfarsit.
Citeste articolul “Kultur Shock, we come to take your jobs away!”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: