2 Paie la 3 Betivi

•  

Cu ajutorul Tudoritei care e la bar in fiecare vineri seara, lacasul nostru de cult a gazduit primul concert. Doi ‘muschetari’, zisi Corbu si Igor de la trupa Ad Hoc (trupa cu 8 membrii de inspiratie folclorica si medievala), fac impreuna duetul 2 Fire 2 Paie. Asa ca ne-am vorbit, ne-am sfatuit, am anuntat concertul pe ici, pe colo, ca sa vina lumea. Barul, fiind micut si limitat in locuri, n-a fost greu de umplut. Fiind insa si limitat in decibeli (probleme cu vecinii) totul a fost complet acustic, n-a fost nimic trecut prin statie si din cauza asta a iesit foarte bine.

Gazda fiind, am ajuns mai devreme acolo, am dereticat una alta prin bar, rearanjat mesele, scos canapeaua din bar si asezat scena cu 2 scaune si 2 lumini. Odata veniti, baietii au si pus mana pe chitara si vioara sa testeze acustica locului care, dupa spusele lor, s-a prezentat bine. Am stat apoi la bere si la vorba cu Corbu, povestind de una de alta pana a inceput sa se adune lumea. Pe la 10 si ceva s-a umplut barul si s-au ocupat toate mesele rezervate, asa ca baietii s-au apucat de treaba.

Nefiind nimic in priza si cei doi fiind inconjurati de prieteni, s-a creat o atmosfera calda si directa. Dupa o introducere instrumentala, au facut Cantecul de check in, adica: “check in, ce dor, ce jale”.

Citeste articolul “2 Paie la 3 Betivi”



Concert 2 Fire 2 Paie

•  
comments 1

După mai bine de un an și jumătate, în Fri Kultur aka Trei Bețivi se reia tradiția concertelor live.

“Vinovații” de serviciu sunt băieții de la 2 Fire 2 Paie, Sergiu Corbu Boldor și Igor Antoniuc, care sâmbătă seară, de la ora 21, ne vor încânta cu muzica lor eclectică, la vioară, chitară și alte instrumente mai mult sau mai puțin exotice, într-un melanj de folclor românesc și internațional care va gâdila plăcut urechile ascultătorilor, vorba lui Nenea Iancu (pe care, de altfel îl puteți degusta din frigiderul barului, în două variante).
Concertul va fi aproape în totalitate, acustic.

Intrarea la spectacol este liberă, în schimb “Biletul de iesire” are valoarea de 15 lei, pentru a împiedica eventualele evadări. Plecați cu buzunarul mai ușor, dar cu inima plină de satisfacție pentru că ați susținut actul artistic.

“Biletul de iesire” este un concept Ad Hoc Entertaiment și are că scop determinarea publicului de a încuraja artiștii.

Va așteptăm!

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/689264471241271/

Postat în:

Evenimente

|

Etichete:



Funeralii intunecate si satanice in Quantic

•  

Aseara, avand chef de ceva metale fie si black, mi-am tras in picioare bocanii de scandal si concert nergu, si am plecat in Quantic unde i-am gasit la inceputul show-ului pe Carach Angren. As fi vrut sa-i prind pe romanii Syn Ze Sase Tri, nu stiam ca avem asa ceva la noi, trupa romaneasca de black metal sinfonic, foarte interesant, sper sa-i vad data viitoare.

Dar cum nu le poti avea pe toate, m-am pus sa-i ascult pe olandezii de la Carach Angren, pe care ii mai vazusem cu cateva luni in urma la Rockstadt. In fundal era afisat mare un artwork cu o casa sinistra si parasita, care sugera ca gazduieste atrocitatile ce urmau in piese. Pentru o trupa de black, Carach Angre au un sound destul de cristalin, care iti capteaza repede atentia. Citeste articolul “Funeralii intunecate si satanice in Quantic”



Doom Over Bucharest II

•  

Am ajuns cu Ana in jur de 7 si ceva in Quantic sa vedem al 2-lea doom peste Bucuresti, fiind foarte satisfacuti de primul. L-am intalnit acolo pe Matei (cum cine e Matei? unul din cei mai nelipsiti betivi din barul trei betivi si in general din toate barurile) asa ca ne-am asezat la o bauta cu el. Cand am intrat in sala cantau Fadding Bliss, trupa care pe mine m-a dat repede afara inapoi la masa de betivi, pentru ca aveau in componenta o vocalista cu rol de soprana care isi inalta o voce foarte subire si ascultita, cu tonalitati foarte inalte si alungite, ceea ce nu era tocmai ceasca mea de bere.

Cand m-am intors au inceput Monolithe, o trupa instrumentala cu un doom atmosferic care parca a evoluat intr-o nota foarte post metal, cu riff-uri hipnotice si repetative. In spate proiectii cu spatiul, planete si diverse evolutii. Au fost interesanti o vreme dar tot acest doom-post-metal parca a obosit spiritele din sala.

Apropo de sala, Quantic pare genul de camin cultural concesionat de la stat si contractat cu destinatie cultural-studenteasca, lucru confirmat din sursele taclalelor la bere, deci se pare ca va fi o vreme prin preajma. E un loc bun de concerte, are pozitie buna in oras, spatiu mare si incapator, problema e ca din cauza cladirii sonorul se aude uneori ca intr-o cantina sau sala de bingo, asteptam deci antifonarea locului pentru imbunatatirea acusticii. In fata scenei insa langa boxe, sunetul e mai concentrat si parca nu se mai aude totul atat de risipit.

Si seara a devenit in sfarsit mai interesanta cand pe scena au urcat Ophis, cu o cruce intoarsa in logo, cu riff-uri death zdravene si cu tonalitati suficient de depresive pentru gusturile intunecate. Cu doua chitari, o voce solida, un bas si o pereche de tobe, au emanat forta pe ritmuri incete de doom intens, tocmai bune de dat din cap. La finalul concertului am ascultat o bucata foarte reusita cu ritmuri tiamatice, a 2-a parte a piesei The Halls Of Sorrow.

Citeste articolul “Doom Over Bucharest II”



Obituary la Arene

•  

Ii mai vazusem acum cativa ani in Pipera la Best Fest dar atunci eram prea alcoolizat sa-mi mai aduc aminte ceva asa ca abia asteptam sa-i vad iar, de data asta cu ochii mai limpezi. Din pacate in seara aia a trebuit sa pazesc proiectia Fight Club la bar, pentru ca dupa propriile reguli, cine organizeaza evenimentul trebuie sa fie si acolo. Dupa ce s-a ispravit am rupt usa barului si am alergat intr-un suflet la concert, dar din pacate am ajuns spre final.

Cand am intrat in arene am sarit direct in mosh pit, excitat si de tensiunea filmului de la care tocmai plecasem. Nici nu mai stiu pe ce piese am sarit timp de 20 de minute, dar death-ul ala old school de care eram insetat m-a facut sa ma izbesc de toata lumea de acolo, si invers. Pe scena si in public era plin de rafale de plete, iar chitarile inalte si vocea lui Tardy mi-au zgaltait creierii cum trebuie. Au fost si solouri de chitara lungi, aplauze peste aplauze, imbratisari si multe pene impartite.

Citeste articolul “Obituary la Arene”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:




Vulturi sulfurosi si australieni veseli

•  

Pfoa! De cand n-am mai fost la asa un show! Si totul a inceput inca din start. Am ajuns cu Andreea pe la 20:45, Guest Metal Night v1.0 fiind anuntat ca incepe la 21:00. Avand in vedere ca in sala erau doar 3-4 oameni in momentul in care am intrat noi, nici nu-mi faceam iluzii ca show-ul va incepe mai devreme de 22:00. Dar… dupa ce ne-am luat cate o bere si am aruncat cateva priviri la merch, am mers langa mixer si am ramas suprinsi sa vedem ca la 21:05 incepe totul. La fel de surprinzator, parca de nicaieri, s-a adunat si publicul. Citeste articolul “Vulturi sulfurosi si australieni veseli”



Tragic! Au cantat Kalpa si Minerva Superduty!

•  

Ma batea gandul sa nu scriu nimic, dar am zis ca trebuie sa ramana ceva pe site si despre evenimentul asta. Asa ca, fara introduceri, cititi.

Pe Tragic ii vazusem acum doi ani in deschidere la Talbot in defunctul Question Mark. Mi-a placut din prima cum au sunat si mi-am dorit sa-i mai vad. Si avand in vedere ca anuntasera ca acum sunt cinci in loc de trei, m-am gandit ca vor fi si mai misto. Si chiar au fost. Deh, e clar ca doua chitari suna mai bine decat una singura si doua voci la fel. Au fost foarte entuziasti – fiind primul lor concert in noua formula – iar publicul a fost in asentiment cu ei si s-a simtit bine. Din pacate cele doua voci au avut ceva probleme de la mixer, pentru ca ba se auzeau, ba nu, dar per total show-ul a fost bun. Astept mai multe piese si mai multe concerte in viitor.

Apoi, au venit grecii Kalpa si Minerva Superduty. Pun ambele formatii in acelasi paragraf, pentru ca din cauza volumului dat exagerat de tare de catre sunetist, nu am inteles mare lucru. Si chiar am observat ca mai multi oameni din public isi bagau degetele in urechi din cand in cand, pentru a face fata asaltului sonic.

Din pacate, pe greci nu i-a ajutat nici publicul, pentru ca in sala ramasesera numai jumatate din oameni dupa Tragic. Mi s-a parut putin urat din partea noastra (publicul) sa lasam doua trupe venite de la ceva distanta si noi sa plecam acasa. Da, stiu ca a inceput mai tarziu concertul, dar cred ca oamenii astia merita mai mult respect. Si eu aveam program de dimineata devreme si am stat pana la sfarsit din respect pentru muzica si oamenii aia de pe scena. See you next time.




Rockstadt Extreme Fest 2016

•  
comments 1

Asa cum o cere traditia, merg macar o data pe an la cate un festival. Anul asta am ajuns iar la Rockstadt. Un festival ambitios pentru Romania, care daca ar fi ceva mai bine organizat ar fi si mai reusit. Dar ne bucuram cu ce avem, de cativa ani metalistii din toate colturile tarii se aduna aici, in padurea din Valea Cetatii din Rasnov.

REF_2016_BANNER_FB_FINAL

Pentru ca primele zile se anuntau foarte ploioase, ne-am hotarat sa plecam joi dimineata la prima ora in formula eu (Cip), Ana si Sorin, sa prindem macar una din cele 30 de casute. Sorin m-a avertizat ca alea sigur sunt deja date dinainte pe sub mana, dar eu am zis ca nu se poate domne, romanul e nascut cinstit (nu poet), prindem noi ceva. Asa ca am ajuns acolo la 9 dimineata si am gasit o coada de peste 300 de oameni veniti toti sa prinda una din cele 30 de casute. Si in spiritul oricarei cozi ne asezam si noi la ea, neavand altceva mai bun de facut. Pe le 10 se deschid portile si s-a raspandit repede vestea ca inca de la deschidere mai erau doar 7 casute si restul fusesera date intr-adevar dinainte, iar primul venit de la coada le-ar fi luat pe toate cele 7 ramase. Si ca sa nu ni se para ca am stat degeaba la coada, am zis sa prindem macar bilete la vip camp, care cica ar fi avut apa mai calda acolo sau ceva. Citeste articolul “Rockstadt Extreme Fest 2016”